ceva din mine s-a pierdut..sau poate doar a disparut putin.asa cum un copil buimac sterge praful de pe aripile fluturilor-praful ce ii inalta,ratiunea lor de a trai- asa cineva..sau poate ceva..a suflat peste sufletul meu si a risipit nisipul ce dadea fiinta iluziilor mele.fluturele incearca sa zboare,dar neputinta lui il face sa urasca tot mai mult pamantul de care e legat. prea multe trairi sunt stranse ghemotoc undeva prin mine:in cap,in suflet sau poate intr-o clipire..in ultima atingere a privirii tale-frantura de perfectiune. si de acolo nu mai pot scapa.nu ma mai cunosc,fara nisipul meu nu mai sunt eu.ca cenusa unei vieti pierdute,dintr-o suflare s-a stins amintirea unui eu muritor
si stramb.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu