de prezenta ta subtila si ingenioasa, de zambetul tau carismatic deslusit printre aburi - psihedelici in mintea noastra, de alcool in realitate - de clipa aceea de maxim extaz in care stropi din gandurile tale imi strapung auzul. ganduri permise, frivole, negre, colorate, incolore, inodore, in..mi-e dor sa le citesc de pe un zambet, sa le strivesc cu bataile sufletului si sa le inchid intr-o clipire. mi-e dor de mine cand eram cu tine, mi-e dor de entuziasmul meu naiv, de indiferenta in care se zbatea, de stingerea si renasterea lui.as vrea sa-ti cant iar iluzii, sa cred, sa sper, sa ma intorc in tine.
un vant pribeag mi te-a adus din nou in minte ..acelasi care te-a pierdut candva.
"...
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin. "
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin. "
[nichita stanescu - emotie de toamna]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu